(continuarea articolului Povestea din mașină)
Săptămâna trecută, același dragon, Andrei, a avut test la mate. A luat un miraculos 6 deși eu nu mă așteptam să vină acasă cu maxim 5.
Iată ce s-a petrecut cu o săptămână înainte, ca să se lege de povestea de azi.
Lunea trecută, test la mate.
Știa de el cu o săptămână înainte, că așa se dă la final de capitol mare. Vineri și-a pus ghiozdanul în cui, și-a făcut de joacă pe Roblox, a mai jucat un pic de fotbal și gata ziua. Sâmbătă a avut meci de dimineață. L-am smuls după-amiază din Roblox ca să mergem la un eveniment de-ale mele. Evident, pauză totală de la mate și de la orice altă apropiere de ghiozdan. Duminică deja începuse oleacă de preocupare, ghiozdanul a fost atins pe la amiază, caietele desfăcute și lăsate căscate, pentru că, ce să vezi, a primit o invitație la o aniversare de la care s-a întors pe la șapte seara. Noi, adulții, aveam musafiri.
La vreo 10 minute de la întoarcerea de la petrecere, ușa s-a crăpat ușor și s-a auzit un panicato-șoptit Mami, vii oleacă?
Da’ nu mă duc eu când mi-s chemată? Mă duc, că doar sunt mama-dragon-a-toate-salvatoare!
Pe birou era deschis tot arsenalul matematic, plus o listă lungă cu exerciții de făcut, ca un fel de pregătire pentru test. Bun! zic. Care-i baiul? Baiul era că nu știa să le facă. Dar nu pe unul-două! Pe niciunul! Buuun! Caută în manual, vezi c-ai mai făcut, zic. Că toate erau recapitulative, nu trebuia să fii autodidact și detectiv ca să le faci. Clasa a șasea, Waldorf.
Nu știu, zice.
Ia-l pe primul, caută pe unde știi și te descurci, ești băiat isteț. (Yap! Știe să folosească și ChatGPT-ul, ba chiar i-am dat niște hint-uri utile pentru promptare.)
Nici nu înnod bine subiectul de unde-l lăsasem cu musafirii, când se crapă din nou ușa și mă cheamă, pe un ton disperat, același dragon căruia i s-au pleoștit toate aripile și i s-a subțiat glasul de la atâtea lacrimi înghițite. Nenorocire! Ce face el mâine la test, că nu mai știe nimic-nimicuța!
Mă uit la ceas: ora 8 trecute fix, duminică seara. Respir, inspir.
Au plecat musafirii, am trecut CALMĂ, împreună cu el, prin câteva exerciții, pe altele le-am lăsat și, nah! Dragu’ mamii, ai știut de test, ai ales să faci altceva, ești responsabil 100% de ce urmează să vină. Dar, pentru că orice trebușoară din asta vine la pachet cu asumare și plată, facem așa: nu te cert, nu mă enervez. Din greșeli înveți. Și vine buzduganul: dar fiecare punct sub zece (vă asigur că a mai luat și din ăștia și i-a plăcut maxim!) egal o zi fără jocuri. ScreenDetox. Iei 2, opt zile. Iei 8, două zile.
Să clarificăm o speță, deși nu e treaba mea ce gândești, dacă mă judeci sau din astea. Notele nu-s o treabă foarte importantă pentru mine. Dar sunt un reper. Iar când, în lupta mea de a limita timpul pierdut pe jocurile din Roblox, mai apare câte o oportunitate din asta, eu nu mă gândesc de două ori! Sunt o mamă speculantă și oportunistă.
Copilul ia miraculosul 6 la test, patru zile ScreenDetox și vineri seara se termină carantina.
Dar, ghici ce: luni urmează alt test la mate. La GEOMETRIE!
Și începe, de data asta, de vineri:
Mami, nu știu ce e aia linie dreaptă.
Dude! Asta s-a învățat — scuze, poate exagerez — s-a auzit dintr-a patra! E… cu ce începe geometria!, mama ei de geometrie care e atât de faină, logică și aplicată! Practic, peste tot e o geometrie: o dreaptă e precum linia orizontului când ești la câmpie. Semidreptele, de-a dreapta și de-a stânga soarelui la apus. Simetria e pe fața și pe corpul nostru, paralelismul se găsește la toate geamurile, iar unghiurile, oh, unghiurile sunt fabuloase!
Nu știu – cum adică unghiuri opuse la vârf?
Să mai spun de problemele cu bisectoare?
Cam pe la cât, de la 1 la 10, credeți că mi-a crescut… mirarea supremă?
Aaaa, dar am una și mai faină!
Înainte să-mi pun întrebarea dacă mi s-a tâmpit copilul de la Screens & Games, iau și eu, la modul puricat, manualul.
OMG!
WTF!
Să ne-nțelegem: copilul meu nu e prost deloc. E chiar smart-smart. Și nu că-s eu mă-sa lui, ci că mai văd și eu una-alta și la el, și la alții. Dacă el nu a înțeles, oare copiii care abia au trecut a cincea cu 5 la mate sau nu-i ajută nimeni sau câte-și-mai-câte, – ei ce-or putea să priceapă din așa meșteșug de tâmpenie de manual? Vorbim de testele PISA, că sub jumătate din ei nu știu să calculeze o reducere la un preț? Păi cum s-o facă, la așa materie din așa manual?
Bun! zic. O luăm metodic, desenăm mult în acest weekend, copilul pricepe, vine la niște probleme cu niște soluții la care eu nu m-aș fi gândit și îmi spun că, iată, ce bine, mai este o șansă. Am avut duminică un drum mai lung, de patru ore. Am văzut de-a unghiuri de la Tecuci la Iași, cât n-a văzut tot caietul lui de mate de-a 6-a.
Surpriza vine taman duminică seara, de la o banală problemă:
Mami, ce e aia semidreaptă?
S-avem pardon, dar rezolvase o problemă cu o demonstrație de jumătate de pagină, da?
Dreaptă, semidreaptă, segment. Basic! După aia, hă, hă departe, vorbim despre unghiuri, secante, congruențe etcetera.
- Sincer, mi-a dat eroare 404. Windowsul începea să mi se reinstaleze, HDD-ul deja rula în background pe modul pilot automat .exe.
Am reușit să apăs la timp pe tasta Esc. Și nu m-am enervat — de data asta. Pentru asta mă felicit la modul sincer! Se pare că am instalat un nou executabil în sistem.
Revenind la copil: de ce nu ține minte? Sau nu: de ce nu-și amintește?
Problema pare a fi un virus în sistem! Un troian numit frica.exe.
Copilul intra pe frică și i se închideau fișierele de parcă n-ar fi fost niciodată acolo. Înțelegi ce zic?
Da, fricile au darul ăsta de a da shutdown la sistem. Freeze-ul sau înghețul. Toate sertărașele cu informații se închid deodată, în timp ce sistemul direcționează toată energia spre zonele responsabile cu supraviețuirea, care inhibă fix gândirea logică.
La teorie avem premiu cu coroniță. Dar, până la urmă, care-i frica? Că despre note am stabilit că nu-s o așa mare scofală și nici nu am observat că ar fi subiecte de coșmar pentru el. Însă, urmările sunt: zile întregi fără Screens & Games! Asta… seamănă cu sevrajul.
Și încă ceva ce doar am bănuit, dar mi s-a confirmat după ce am discutat pe subiect: îi e teamă să nu mă supăr pe el.
Aha! Și ce se întâmplă când mă supăr, sleș enervez?
Îi tai accesul la device-uri.
Iar eu, când mă enervez, o fac din fricile legate de urmările relației cu ecranele, jocurile și gamificarea — acele recompense fictive care generează dependența asta înfricoșătoare, care îmi închide fișierele logicii și mă duce pe modul Luptă din trioul Flight–Fight–Freeze.
.
Nesfârșitele cercuri concentrice ale fricilor sau Frica în stilul Fibonacci (că tot suntem pe matematică) — așa cred că s-ar putea numi o carte pe tema asta. El se teme de temerile mele, iar eu mă tem că el a intrat într-o dependență de care nu-l voi mai putea păzi prea multă vreme.
Și poate că aici e, de fapt, frica mea cea mare: că vine vremea în care nu mai pot păzi.
Pot doar să sper că îl pot învăța să se păzească singur.
Iar asta simt că nu se poate învăța din și cu frică.
De fapt… nu știu cum se face și asta mă sperie cumplit!
Update: azi (luni) mi-am ieșit din pepeni!
După ce am biruit semidreptele cu unghiuri care-mai-de-care, și m-am pregătit psihic pentru orice reacție, azi nu a dat test.
Nici nu ajungem bine acasă, că vine la mine cu un colț de caiet spânzurat a lehamite între două degete și poziția dragonului rănit, să se plângă că, supriză! nu știe la mate și ce se face el mâine la test.
Senzația viscerală a fost ca și cum m-aș fi urcat pe cântar după o lună dă dietă ca să văd că m-am îngrășat cu 5 kile. Ceapa măsii de dietă! Da eu degeaba mi-am bătut gura și am lăsat totul baltă două zile – ca să-mi spună că nu mai știe nica?
Nu! Asta e prea de tot!
Știi ceva? Dacă te prind că-mi vii ca o babă sclifosită că i-o murit mâța de foame pentru că tot ea nu i-o dat de mâncare, te mănânc! Pune capu ăla la treabă, că jar mănânci! (Vezi? Am o treabă cu mâncarea!)
Tot eu fraieră! Că parcă dau eu test.
No! Puișor, nu vii la mine decât după ce ai făcut-o greșit de două ori (problema de la punct 7). Să nu te prind!
După 20 minute vine cu toate problemele rezolvate, mai puțin cu una unde a copiat greșit ceva din enunț. Deci se poate!
Maine are testul. Revin!
