Îngrijorările cresc nivelul de cortizol. Ăsta, cortizolul, folosește energia fix din cortexul prefrontal unde se petrec cele mai complexe procese de care este în stare creierul nostru și o mută în amigdală
So: back in cortex!
Lămuriri: În primul rând, nu vorbim de amigdalele alea pe care le scoți când răcești la gât, ci de amigdala aia nervoasă, micuță și bossy din creier, care e programată să strige „Pericol! Luptă sau fugi!” .
Și uite așa, în loc să gândești rațional și să îți rezolvi problema (gen „Cum fac să-mi plătesc factura la curent?”), cortexul prefrontal e în vacanță, iar amigdala organizează un concert de panică cu hituri ca: „Ce se întâmplă dacă nu reușesc?”, „O să râdă toată lumea de mine!”, și bineînțeles, „E clar, sunt un/o ratat/ă!”.
Cortizolul: Boss-ul stresului care ia decizii proaste
Treaba cu cortizolul e că, pe lângă faptul că îți consumă energia creierului, mai face și pe șeful: „Nu te concentra acum pe detalii complicate, cum ar fi soluțiile. Concentrează-te pe supraviețuire!”.
Și de-aici mai e un pas până să ajungi să:
- mănânci un întreg tort de ciocolată în 5 minute.
- scrii un e-mail pasiv-agresiv la 2 dimineața.
- sau chiar te gândești să te apuci de… meditație, dar doar după ce verifici încă o dată telefonul, mailul și sertarul cu snack-uri.
Cum oprim circul ăsta?
Ei bine, cortexul prefrontal are nevoie de două lucruri ca să se întoarcă la birou și să-i dea amigdalei o cafea calmantă:
- Combustibil – adică un pic de relaxare, respirație și, surpriză, scris de mână.
- Pauze de publicitate de la filmul cu drama interioară – și aici intră în joc o tehnică pe cât de simplă, pe atât de eficientă: scrisul conștient.
Cum te ajută scrisul să-i spui cortizolului „Până aici!”
Scrisul e ca un secretar personal pentru cortexul prefrontal. Îți adună toate gândurile haotice și le pune în ordine. Când pui pixul pe hârtie, îi transmiți creierului tău că, hei! lucrurile nu sunt chiar atât de catastrofale. În plus:
- îți liniștești amigdala: fricile și grijile tale scrise pe hârtie devin mai puțin amenințătoare. E ca și cum ai scoate scheletul din dulap și ai spune: „Hai să vedem ce-i cu tine aici!”.
- îți crești nivelul de serotonină: ah, serotonina, prietena care vine să te ia în brațe și să-ți spună: „E ok, o să treci și peste asta!”.
- găsești soluții: cortexul prefrontal, odată reîncărcat, va spune: „Ok, avem problema asta. Care-i primul pas logic?”.
Exercițiu de scris pentru cortizolul rebel
Ia o foaie și un pix și răspunde la următoarele întrebări, ca și cum ai povesti unui prieten imaginar foarte curios:
-
Ce mă stresează acum? (Scrie TOT, chiar și dacă sună absurd. De exemplu: „Mă stresează că nu mi se încarcă telefonul destul de repede.”)
-
Ce-i cel mai rău care s-ar putea întâmpla? (Spoiler: Rareori e ceva apocaliptic.)
-
Ce pot să fac ACUM, concret, să mă simt mai bine? (Răspunsuri simple gen „Mă duc să beau un ceai” sunt mai eficiente decât crezi.)
Concluzie: cortizolul, amigdala și cortexul intră într-un bar…
Surpriză! Tu ești cel care poate decide ce se întâmplă mai departe. Dacă lași cortizolul să preia conducerea, iese cu certuri, stres și all day Netflix. Dar dacă îți aduci cortexul prefrontal înapoi la masă cu ajutorul scrisului, s-ar putea să ieși cu o soluție, un plan și, cine știe, poate chiar cu un pic de liniște interioară.
Deci, ce mai aștepți? Ia pixul, scrie, și amintește-ți: cuvintele tale sunt mai puternice decât crezi!
