Dragă, ce ai?
NICA n-am. Mi-am pierdut motivația pentru… orice. Cum să-mi găsesc sensul?
Să fim sinceri. Cine nu s-a trezit măcar o dată într-o dimineață (sau după-amiază, depinde de cât de „ambitios” ai fost cu somnul) cu gândul: „Nu mai am chef de nimic. Care-i rostul?”.
Felicitări, ești uman! Dar hai să vedem ce se întâmplă de fapt, în mintea și creierul nostru.
Neurotransmițătorii sau băieții răi din poveste
Pe scurt, motivația este produsă de un cocktail chimic servit de creier. Uneori, barmanul nostru intern își face treaba ca un profesionist. Alteori se poartă de parcă nu și-a plătit furnozorii. Vinovații principali?
- Dopamina – hormonul „do it again”: când obținem o recompensă sau anticipăm una, dopamina e acolo să ne motiveze. Dar dacă premiul e lipsit de sens („Și ce dacă mai bifez un task inutil?”), dopamina decide să frece menta.
- Serotonina – domnișoara „happily ever after” înseamnă stabilitate și fericire. Când serotonina e pe minus, optimismul nostru se transformă volens nolens în pesimism.
- Noradrenalina, DJ-ul – fără ea, entuziasmul nostru e la fel de mort ca o petrecere unde tot playlistul e doar cu muzică de relaxare interpretat la fluier.
- Endorfinele – „poantele” creierului: de obicei vin cu vibe-uri bune când facem ceva plăcut. Dar dacă tot ce faci e să stai într-un colț și să contempli sensul vieții, acestea sunt… la altă petrecere.
Concluzia? Lipsa de motivație e adesea o problemă de chimie, nu doar de voință. Iar dacă țineai să te învinovățești, poți să faci o pauză.
Ce îți spune psihologia despre sens?
Sensul vieții nu este ceva ce găsești, gata ambalat, într-un borcan cu ciocolată (deși, sincer, merita o încercare). Sensul e ceva ce creezi.
Viktor Frankl, autorul „Omului în căutarea sensului vieții”, spune că sensul vine din trei lucruri mari și late:
- Experiențele valoroase („Wow, ce frumos era răsăritul”).
- Contribuția personală („Am ajutat azi un prieten”).
- Modul în care ne raportăm la provocări („Am supraviețuit unei zile fără cafea”).
Acum că știi toate astea, să trecem la partea cea mai interesantă: cum putem folosi terapia prin scris ca să chemăm dopamina înapoi la petrecere?
Cum te poate salva scrisul?
Scrisul nu e doar pentru autori celebri sau pentru cei care au trăit drame intergalactice. E pentru tine, pentru mine și pentru creierul nostru care are nevoie de o terapie rapidă.
1. Scrisoarea către „clanța ușii”
Te simți demotivat? Scrie o scrisoare către cel mai banal obiect din casă. De exemplu, clanța ușii:
„Dragă clanță, de ce nu încetezi, fără să te mituiesc cu ceva, din scârtâit? Îmi dau seama că noi două ne dăm mâna cel mai des. Cum ar veni, îți dă mâna să scârțâi. Poate ar fi bine să-ți dau ce meriți: o unsoare. Și să-ți mulțumesc pentru că-ți faci treaba de mai bine de 10 ani. Etcetera.”
Acest exercițiu nu doar că îți dă voie să fii creativ, dar poate scoate la iveală idei despre lucrurile mici care contează.
2. Lista de „Și ce dacă?”
Notează toate lucrurile care par imposibile:
- „Și ce dacă mă fac astronaut la 45 de ani?”
- „Și ce dacă încep să dansez salsa?”
Creierul tău adoră jocurile, iar aceste idei pot să aprindă o scânteie de entuziasm.
3. Jurnalul emoțiilor:
Dimineața sau seara, scrie ce simți, chiar dacă pare un talmeș-balmeș. Creierul tău va primi mesajul că emoțiile tale contează și asta va începe să reducă stresul.
4. Călătoria eroului
Scrie o poveste în care tu ești eroul, iar problema ta actuală e dragonul de care trebuie să treci. Ce superputeri ai? Cine sunt aliații tăi? Creierul iubește să își imagineze soluții creative.
Concluzie: ridică-te, scrie și salvează ziua!
Motivația pierdută nu e sfârșitul lumii. E doar creierul tău care are nevoie de puțină terapie chimică și emoțională. Scrisul poate fi un start excelent pentru a-ți regăsi sensul și a-l îmbina cu puțină autoironie. Yacașa ia un pix, un jurnal și lasă scrisul să-ți excite dopamina! Încearcă, ce ai de pierdut? Până la urmă, în loc să stai, poți măcar să faci ceva amuzant din criza ta existențială.
2 comments
E o plăcere să citesc ce scrii, Iuliana ! Spontană, veselă, creativă și cu tolba plină de informații prețioase !🤗
Multumesc! La asa un subiect de interesant, ar fi si pacat sa nu-l facem si, macar putin, distractiv 🙂