Emoțiile sunt mereu, dar MEREU de vină pentru când o zi însorită se transformă într-o melodramă sau o banală zi de marți se metamorfozează într-o zi de, să zicem… Crăciun. Și cum ne plac nouă tare mult etichetele, am ajuns să vorbim despre emoții ca fiind pozitive (yay!) și negative (ugh). Ambele au rolul lor și ambele există cu și în noi, fie că ne place sau nu.
Emoțiile pozitive: nectarul vieții
Emoțiile pozitive sunt VIP-urile clubului nostru mental. Sunt confetti-ul care explodează atunci când se întâmplă ceva bun. Fericire, bucurie, dragoste, recunoștință — acestea sunt îmbrățișările calde pe care creierul și le dă singur atunci când viața nu e chiar groaznică.
- Fericirea: acel sentiment de euforie când cafea ta e bine-făcută și numele tău e scris corect pe pahar. Rar, dar magic.
- Recunoștința: emoția care apare când cineva îți ține ușa liftului. „Mulțumesc, străinule, că mi-ai redat încrederea în umanitate!”
- Dragostea: fie că e romantică, platonică sau felul în care te simți față de o pizza, dragostea face ca lumea să se învârtă.
Emoțiile pozitive sunt grozave, dar, să nu ne păcălim: nu sunt mereu utile: încearcă să fii productiv când plutești pe un nor roz. Spoiler: vei sfârși uitându-te la videoclipuri cu pisici.
Emoțiile negative: invitații nepoftiți la petrecere
Acum, partea întunecată: emoțiile negative. Acestea sunt norii de furtună care apar neanunțați, stricându-ți plimbarea pe faleză.
- Furia: acel foc interior când cineva îți taie calea în trafic. Puncte bonus dacă nu folosește semnalizarea.
- Tristețea: pătura grea de melancolie care se așează când serialul tău preferat e anulat. (RIP, divertisment de calitate.)
- Anxietatea: alarma constantă din creierul tău care insistă că ceva e în neregulă — chiar dacă doar stai la coadă la supermarket.
Emoțiile negative sunt ca acele prietene care îți spun adevărul în față. Sigur, sunt neplăcute, dar uneori sunt trezirea de care ai nevoie. Anxietatea te poate opri să iei decizii proaste. Tristețea îți amintește că îți pasă profund de ceva sau cineva. Chiar și furia are momentele ei, cum ar fi atunci când îți alimentează spiritul activist.
De ce avem nevoie de ambele
Iată răsturnarea de situație: avem nevoie de ambele tipuri de emoții. Fără momentele de jos, cele de sus nu ar mai părea… atât de sus. Imaginează-ți cum ar fi să trăiești într-o stare constantă de fericire. Sună grozav, nu? Greșit! Ai înceta să o mai apreciezi după aproximativ cinci minute. Emoțiile, pozitive și negative, sunt ca niște condimente. Prea mult dintr-unul sau altul, strică mâncarea. Dar un amestec potrivit este delicios.
Gânduri finale
Așadar, să îmbrățisăm haosul emoțional 🙂
Yacasa am adus în discuție treaba cu etichetarea emoțiilor pentru că în multe articole le voi numi astfel. Nu le voi zice RELE sau BUNE, că am lămurit acest aspect. Le vom lăsa să fie POZITIVE și NEGATIVE.
PS: ai nevoie d o agendă? Vizitează magazinul!
