Nici nu mai contează motivul pentru care a trebuit să o vând, ideea e că o casă de marcat deja înregistrată se vinde greu, că, dacă e să faci niște calcule, nu e o afacere prea bună nici pentru vânzător, nici pentru cumpărător. Adică, dacă chiar vrei să scapi de ea – și uneori trebuie să o faci pe o cale destul de limitativă, trebuie să o dai pe gratis. Ba chiar trebuie să mai pui de la tine, doar să o dai cu acte în regulă.
Cu casa de marcat fiscalizată și înregistrată la ANAF nu te joci!
Iar pentru cumpărător, nu prea merită efortul decât dacă chiar vrei să faci o economie de câțiva lei care, trebuie să recunoaștem, uneori sunt greu de drămuit.
În fine: ceea ce se preconiza greu, a fost ușor, în cazul de față. Am investit câteva zeci de minute în a face desenul (vreo 30-40 de minute parcă) și în alte 33 de minute de la publicarea anunțului cu poză, am dat-o!
În cazul ăsta, creativitatea mi-a ușurat un demers care avea toate șansele să fie greoi și îndelungat.
Atât a fost!
