Odinioară, pe un lac limpede cu nuferi înconjurat de verdeață și copaci găunoși, trăiau trei broaște cu personalități distincte: Take, Yanke și Cadir.
Într-o zi însorită, cele trei broaște s-au adunat la malul apei pentru discuțiile lor zilnice.
Take, broasca rotundă și cu suflet bună, a orăcăit: „
- Hei, Yanke! N-o să crezi ce am auzit. Există un zvon că muștele sunt secretul unei vieți lungi și fericite. Așa că mă gândesc să petrec un pic în seara asta!
Yanke, broasca nervoasă și plină de imaginație, păru imediat îngrijorat.
- Muște? Take, ești sigur? Dacă sunt de fapt spioni secreti trimiși de libelule să ne spioneze? Libelule-Dragon, Take! Ar putea fi oriunde!
Take a chicotit, bătându-l pe Yanke pe spate.
- Nu-ți face griji, Yanke. Ai o imaginație sălbatică. Libelulele sunt inofensive, la fel ca acei țânțari ninja invizibili despre care ai vorbit săptămâna trecută.
Cadir, broasca pragmatică și orientată spre comunitate, i-a privit pe Take și Yanke cu exasperare:
- Broaște, avem mai multe treburi importante decât amenințări imaginare. M-am gândit să ne îmbunătățim infrastructura lacului. Avem nevoie de o zonă de adunare potrivită pentru întâlnirile noastre la care le mai zicem și ședințe de comitet.
Take se scărpină în cap:
- Ei bine, dacă avem un loc de întâlnire, poate putem discuta despre situația prințesei-broască. Am auzit că e cea mai bună orăcăitoare din cartier.
Ochii lui Yanke s-au mărit:
- Prințesa-broască? O fi cumva acea eroină care se luptă cu libelulele malefice?
Cadir își dădu ochii peste cap:
- Nu, Yanke. Este doar o broască fermecătoare, care se pricepe la orăcăit. Trebuie să ne concentrăm mai întâi pe problemele comunității.
Felul de a fi practic a lui Cadir a biruit, iar trio-ul a decis să abandoneze discușia despre prințesă și să se concentreze pe planul de a face o zonă de întâlnire a broaștelor, pe nuferii lacului.
În timp ce strângeau materiale pentru construcție, Yanke nu s-a putut abține să nu arunce o privire nervoasă la fiecare libelulă care trecea.
- Dacă sunt spioni, Cadir? Trebuie să fim precauți!
Cadir oftă:
- Yanke, nu există spioni. Concentrează-te pe treaba ta!
Cu toate acestea, pe măsură ce broaștele lucrau cu sârguință la construcția de nuferi, au observat un comportament ciudat printre libelule. Păreau neobișnuit de interesate de activitățile broaștei, plutind în apropiere și șoptind între ele.
Ochii lui Yanke s-au mărit, înțelegând:
- Știam, Cadir! Cu siguranță complotează ceva.
Cadir, întotdeauna vocea rațiunii, a decis să cerceteze și el chestiunea. Broaștele s-au apropiat de libelule, doar pentru a descoperi că insectele erau, într-adevăr, foarte curioase.
În mijlocul haosului, fermecătoarea prințesă broască cu un orăcăit melodios, chiar ea, se apropia grațios. Auzise agitația și hotărâse să vadă despre ce este vorba. Cântecul ei melodios a răsunat peste lac, calmând instantaneu zarva. Broaștele și-au îndreptat atenția asupra noii venite, iar broasca, cu un semn regal pe cap, s-a apropiat de cei trei broscoi cu ochii cât cepele de mari.
Take, cu comportamentul lui de broscoi cu inimă mare și minte zburdalnică, nu s-a putut abține să nu fie încântat de farmecul ei.
- Păi, ei bine, uite cine ne onorează cu prezența ei! Este captivantă, nu credeți?
- Buna, dragilor! Eu sunt prințesa broască Yacasa, cea despre care ați tot auzit zvonuri!, spuse broasca.
Yanke, mereu nervos și plin de imaginație, se uită precaut pe Yacasa.
- Dar dacă e un monstru de mlaștină care își schimbă forma și umblă deghizat? Am auzit povești, să știți!
Cadir, broasca pragmatică, o observă și el pe Yacasa și răspunse:
- Să nu tragem concluzii, Yanke. Trebuie să evaluăm situația cu mintea limpede.
Take, aproape îndrăgostit, a propus cu un chicot:
- Dacă e chiar acea prințesă broască adevărată? Ne-ar putea folosi o atingere regală pe aici!
Yanke, acum intrigat de ideea unei prințese broaște, i-a șoptit lui Cadir:
- Dacă are puteri magice? Ea ar putea fi cheia pentru a ține acele libelule prea curioase la distanță.
Cadir, mereu concentrat pe problemele comunității, a sugerat:
- Ajunge cu fanteziile, Yanke. Dacă o fi de neam regesc, să vedem cum poate contribui la proiectul nostru de construcție a locului de întâlnire din nuferi. Avem nevoie de cineva cu o mentalitate strategică.
Pe măsură ce dezbaterea continua, Yacasa s-a făcut că-și drege cu grație glasul. Broaștele se opriră, dându-și seama că, în dezbaterea lor animată, aproape că nu și-au dat seama cât de mult se apropiase nou-venita de ei.
Take, cu o sclipire în ochi, a sărit înainte și a declarat:
- Eu spun că o întâmpinăm pe Yacasa cu brațele deschise! Ar putea fi prințesa de care nu am știut niciodată că avem nevoie!
Yanke, încă nesigur, dar influențat de ideea unei prințese broaște, dădu din cap șovăitor.
- Ei bine, poate un pic de regalitate n-ar strica pe aici.
Cadir, pragmatic ca întotdeauna, oftă:
- Bine, să-i urăm bun venit, dar să nu ne lăsăm duși de val. Avem un plan la care să ne concentrăm.
————
Între timp, printre libelulele care observau de la distanță, o libelulă anume numită Zephyr era într-adevăr un spion din clanul libelulelor. Zephyr adunase informații despre comunitatea broaștelor și, după ce a descoperit construcția de pe nufăr, a zburat în grabă înapoi la clanul său pentru a raporta posibila amenințare.
Zilele au trecut și tocmai când broaștele se delectau cu finalizarea locului de adunare de pe nufăr, lacul a fost învăluit într-un roi neașteptat de libelule. Clanul libelulelor luase raportul lui Zephyr ca pe o chemare la arme, crezând că adunarea broaștelor reprezenta un pericol pentru clanul lor.
Aerul bâzâia de tensiune în timp ce libelulele se poziționau pentru un atac. Broaștele, speriate și nepregătite, s-au întors către Yacasa pentru îndrumare.
Yacasa, cu purtarea ei calmă, făcu un pas înainte:
- Nobile libelulule, nu este nevoie să ne ambalăm. Noi, broaștele, căutăm doar să contribuim la bunăstarea întregului lac.
Liderul libelulelor, Iris, plutea în aer, sceptic, dar intrigat de cuvintele lui Yacasa.
- Broaștele au fost întotdeauna dușmanii noștri. Ce asigurări avem că nu veți folosi acest loc de adunare ca rampă de lansare pentru vânătoarea de libelule?
Yacasa, recunoscând gravitatea situației, a propus un armistițiu.
- Eu, Prințesa Yacasa, promit, în numele colegilor mei broaște, că nu vom mai mânca libelule. Ne vom concentra numai pe țânțari și muște și promitem să nu mai fim o amenințare pentru clanul tău.
Libelurile au ezitat, dar sinceritatea prințesei Yacasa și dorința broaștelor de a negocia, le-a dat de gândit. După un scurt moment de meditație, Iris, regele libelulelor, a fost de acord cu pacea.
Și așa, sub privirile atente ale prințesei Yacasa, broaștele și libelulele au făcut o alianță neașteptată. Locul de întâlnire de pe nufăr a devenit un teren neutru, un simbol al cooperării dintre speciile care fuseseră odată în poziție de vânat și vânător.
Din acea zi, lacul a fost cuprins de armonie. Broaștele și-au ținut promisiunea, iar libelulele, la rândul lor, le-au ajutat pe broaște să țină sub control populația de țânțari și muște. Broaștele și libelulele trăiau în pace, fiecare specie contribuind la bunăstarea căminului lor comun.
Toate bune și frumoase până când, sub mângâierea razelor de soare din timpul zilei și a razelor lunii din timpul nopții, prințesa Yacasa a trebuit să ia cea mai grea decizie din viața ei: trebuia să se mărite.
Ei bine, asta este altă poveste pe care o voi spune altă dată.
