Cine nu-si doreste cei ma isteti, cei mai frumosi si talentati copii? Toti ni-i dorim. Deoarece proiectam pe ei tot ceea ce nu am reusit noi cu noi sau parintii nostri cu noi. Cel mai probabil ne chinuim sa-i setam prin a fi aidoma viselor noastre avand ca repere urmatoarea lista:
- trebuie sa ia note mari, sa fie chiar olimpici.
- sa mearga la cat mai multe activitati extrascolare chiar daca copilul nu manifesta nici un interes (o va face, de cele mai multe ori, de dragul tau, ca sa nu il parasesti, sa nu il respingi).
- trebuie sa aiba haine cu eticheta cunoscuta si ultimele modele ale gadgeturilor, ca sa aiba cu ce sa se laude pentru a rezista in colectivitate.
- trebuie sa, trebuie sa, trebuie permanent sa ceva!
No, no, no, nici eu nu sunt parintele perfect, mereu disponibil si conectat la ei dar atent si la nevoile mele. Mereu zen dar stiind sa pun limite sanatoase. Nu-s parintele caruia copilul i se destainuie fara rezerve sau cel care nu tipa niciodata. Nu sunt. Sper din tot sufletul ca nu i-am traumatizat iremediabil in timp ce invatam sa fiu parinte.
Revenind la titlul articolului: am deschis in browser o librarie online si am gasit o ditamai colectie de istetime: carti istete, pixuri istete, culegeri, dictionare, caiete istete pentru copii iesteti!
Acuma nah!, oare cum imi dau eu seama ca am un copil istet? De la ce nota in sus? De la 10 pe linie? De la 9, 8 sau 7? Dar daca mai scapa si un 5 sau un 4? Dar daca e de 10 la scoala si, desi are 12-13 ani, nu stie cum sa ajunga de la scoala (unde merge de 7 ani), inapoi acasa. Sau nu stie sa isi pregateasca pachetul pentru a doua zi si inca ii mai alege mama sau tata oasele din peste? 
Pana sa imi pun intrebarea daca gandesc normal, eu credeam ca aceste caiete iestete si pentru isteti sunt rezolvarea tuturor dilelemelor mele de parinte al carui copil ia si note de 6 sau de 7. Ca-mi istetesc copilul numai cumparandu-le! Chiar daca se aseaza praful pe ele in biblioteca.
Unii autor s-au gandit mai realist: mai, da’ poate omu’ stie ca nu are un copil tocmai geniu. Hai sa nu mai zic ca il face istet pe copil. Dar fac o magie prin care caietul, culegerea si pixul devin istete, ca poate se ia de la obiect, la copil. Si ce-i cu eticheta de istet pusa pe copil? Discriminare! Spunem ca-i istet obiectul. Scapam basma curata daca nu se ia istetimea si la copil. Iar parintele care, numai cand vede cuvantul istet, intra in transa si lesina de bucurie, ce crezi ca face? Ia caietul. Ba nu: ia toate caiete, plus culegerile si pixurile istete!
Ia caietul, neamule! Ca ce nu-i istet, e bleah! E de neacceptat, de neiubit si, in genere, nu-i bun. Aici trebuia sa scriu mai multe despre etichetele pe care le punem pe copii. Si, daca nu scrie adecvat, este RESPINS.
Apoi alta: dupa dex, istet = adj. Ager (la minte), deștept, iscusit, priceput. ♦ Vioi, sprinten. Apoi de unde pana unde, doamne-iarta-ma, sa existe un obiect cu aceasta insusire? Despre caiet putem spune sa-i colorat, gros, ingrijit, cartonat, are/n-are eticheta. Dar nicidecum istet (aici parca l-as fi citat pe Radu Paraschivescu).
Daca v-o placut scriitura, apoi n-o fost timp pierdut, citindu-l. Dac-ai si ras oleaca, apoi chiar m-oi pune mai abitir pe scris. Am zis!
