– imaginea reprezintă simbolul Recunoștinței (energia care se expandează) –
Creierul e programat să fie pesimist. Din motive de supraviețuire.
- Hai să umplem coșul de cumpărături – dacă o să ne fie foame și n-o să avem ce pune pe masă? O să murim.
- Hai să luăm crema asta antirid – dacă îmbătrânim? Dacă nu o să mai fim iubite, acceptate, validate? O să murim.
- Hai să nu zicem ce avem de zis. Să ne purtăm frumos – dacă vom fi respinși și o să rămânem singuri? O să murim.
Dar dacă, știind această meteahnă a creierului (în condițiile în care e clar că nu o să mori nici de foame, nici de singurătate), ai face o schemă prin care să ieși din fatidicul program de supraviețuire? Și ce-ar fi dacă te-ai duce într-o stare faină, de trăire a vieții din plin? Sau cum se mai zice – de wellbeing?
Jurnalul de mulțumire sau recunoștință este un instrument ușor de folosit de oricine și oricând.
Iată niscaiva beneficii:
- când te concentrezi pe ce merge bine, te încarci cu bucurie și optimism.
- chestiile nașpa rămân în peisaj, dar în plan secund.
- ne hrănim generozitatea, ceea ce e tare bine și pentru alții.
- când te gândești și scrii motive de recunoștință în legătură cu o persoană, efectiv se crează acea conexiune subtilă între voi.
Bine-bine, dar cu pesimiștii incurabili și cu depresivii – funcționează?
Bineînțeles! Doar că la ei este nevoie de insistență, persistență și consistență. Adică să depună și ei un pic de efort, la început, să găsească minim 3 motive pentru care sunt recunoascători, dis-de-dimineață. Zilnic. Ca un ritual.
Nimic nu merge bine? Hai, fă un efort și găsește 3 lucruri bune! Poți începe cu:
- m-am trezit viu în dimineața asta. Mulțumesc, Doamne, că trăiesc! Niciun razboi sau cataclism nu mi s-a întâmplat.
- m-am trezit într-un pat. Cu lenjerie. Într-o casă. Nu într-un buncăr, celulă sau lagăr.
- pot să mă ridic în picioare! Am două picioare! Ambele, sănătoase și la locul lor.
- pot să fac pipi! E așa de bine! Am rinichi sănătoși.
- curge apa. Doamne, ce bine e să am apă curentă! Dacă trăiam într-un sătuc uitat din Africa, asta ar fi fost chiar o problemă. Pe care eu nu o am!
Te-ai certat cu cineva?
Asta e o formă a jurnalului pentru cei mai curajoși. Nu e chiar floare la ureche să renunți, nici măcar în secret, la orgoliu. Adică să te așezi ca să scrii de bine despre persoana cu care te-ai certat. Dacă nu te-a părăsit curajul (ci doar mândria), poți căuta așa:
- o parte pe care i-o admiri sau i-ai admirat-o înainte să te cerți.
- o amintire plăcută împreună.
- un gest care te-a impresionat din partea ei.
De la Monica Ion citire:
Există niște legi universale. Prima din ele ar fi Legea Dualității sau a Polarității, care poate fi denumită și Legea echilibrului sau legea unității. Această lege spune că tot ce se întâmplă pe lumea asta este într-un echilibru, care echilibru este format din opuse complementare, din pozitiv și negativ, din lumină și întuneric.
Adică orice eveniment sau aspect al vieții noastre are o parte care este privita de noi ca fiind buna sau rea. Dacă e bună, are, cu siguranță și o parte întunecată. Dacă e de rău, sigur are și o parte bună.
Să zicem că m-am îmbolnăvit. E nasol, nu?
Avantajele bolii însă sunt foarte multe: capăt atenție din toate părțile. Brusc, sunt tratat cu grijă, compasiune, poate chiar milă. Scap de îndatoriri. Iau o pauză. Poate chiar îmi reorganizez toată viața!
Mi-am luat mașina visurilor! E de foarte bine, nu-i așa?
Dar… ai făcut cumva un credit? Ce sacrificii ai făcut pentru ea? La ce cheltuieli nici nu te-ai gândit că trebuie să faci față? Cum te simți la prima zgârietură? Și nu am adus în discuție traficul.
Adică, orice-ar fi, chiar e posibil să ținem un jurnal al recunoștinței care ne ajută să savurăm prezentul și să ne dezvoltăm reziliența într-un mod atât de simplu!
Dacă nu ai un jurnal pentru așa ceva, uite aici aproape 20 de modele pe care nu le mai găsești în altă parte. La fabuloasa sumă de 35 de lei. Le-am făcut cu gândul la mai bine și la oamenii care mi-s dragi.
