Lectia 4 a fost construita in baza feedback-utrilor primite de la copii dupa lectia 3. Au scris biletele cu cele mai mari frici ale lor, ceea ce m-a facut sa tratez acest subiect cu o deosebita atentie.
FRICILE – o noua perspectiva!
Deloc surprinzator, frica este considerata o emotie REA. Pentru ca nu ne place. Ne da jos calaretul de pe elefant. Ne face sa avem una din reactiile freeze-fight-run. La finalul acestei povesti copii pot trage mai multe concluzii:
- odată numite, fricile nu mai sunt atat de mari,
- confruntarea cu frica si intelegerea ei ne poate ajuta sa o depasim,
- fricile pot fi bune, ne pot salva viata,
- uneori o frica poate fi deghizata sau poate ascunde o alta frica, mai greu detectabila.
Hai sa vedem cum arata un fragment din acest nou episod din foiletonul cu Șoseții
(…) Nici bine nu termină de zis și Dungă Albastră se repezi spre ghemul roșu. Doar că ghemul roșu se transformă pe loc într-un păianjen tarantulă și se urcă pe el.
- Dă-te jos de pe mineeee! Dă-te jooooos! Aaaaa, a! striga Dungă Albastră înfricoșat, încercând să scape de îmbrățișarea păianjenului.
- Îngheață! ordonă tarantula.
Dungă Albastră rămase nemișcat, ca la comandă.
…………………………………………………………
Dungă Albastră, eu sunt Frica ta de păianjeni. Mă ai de când aveai 5 ani și ți s-a făcut o glumă de către șoseții mai mari. Mai ții minte?
- Da, zise Dungă Albastră aproape tremurând de frică.
- Faza cea mai tare e că tarantulele, chiar dacă sunt fioroase, nu sunt veninoase. Adică au venin, dar pentru insectele pe care le vânează. Dacă stai și te gândești, suntem chiar simpatice și pufoase. Aproape drăgălașe! Poți să mă mângâi, să știi!
- Ăăăă, nu!
- Insist!
- Tot nu!
- Până nu o faci, nu cobor de pe tine.
- Ok…
Dungă Albastră mângâie ușor tarantula care se alintă și se dădu de-a dura, transformându-se, înapoi, în ghemul roșu.
- Îți mai este frică acum de mine?
- Păi… nu prea. Chiar nu-mi mai este frică de tarantule. Doar de șerpi.
- Vezi ghemul ăsta roșu din dreapta mea? Este Frica ta de șerpi. Iar cel de aici, e frica ta de tigri. Iar celălat, de crocodili. Ele sunt fricile tale bune. Poți să le iei în brațe, sunt ale tale!
- Cum adică frici bune?
- Ele au rolul de a te ține în viață, să știi. Când te vei întâlni cu ele, vei fugi sau vei lupta. Cred că vei fugi, ha, ha. Dacă nu le-ai avea, adică dacă nu te-ai teme deloc de șerpi și alte animale prădătoare, sunt șanse mari să ajungi hrană pentru ele. Totul e să rămână așa cum sunt ele acum: nici prea mari, nici prea mici. Mă refer la Frici.
- Dar cum ar putea să crească? Se pot face mari?
- Pai eu cum crezi că am ajuns așa de mare? M-ai hrănit.
- Eu? Nu cred!
- Ba chiar tu.
- Cum am făcut asta? (…)
Iti pun la dispozitie:
- Povestea, varianta scrisa, format .pdf, este tot scribd.com.
- varianta audio, in interpretarea autoarei. Povestile se pot asculta gratuit pe platforma/aplicatia podbean.com si pot fi descarcate.
