Hai să fim sinceri: fiecare dintre noi are în interior un fel de telenovelă emoțională pe care o derulăm la nesfârșit (renumita sceenarită). Avem scene dramatice, replici tăioase, eroi care cad și se ridică, dar și niște personaje secundare foarte vocale – gen Aroganța, Perfecționismul sau mica voce interioară care spune „Sigur vei da greș, n-are rost să încerci!”.
Ei bine, vestea bună este că această poveste nu e bătută în cuie. O putem rescrie.
De ce terapia prin scris?
Pentru că atunci când pui cuvintele pe hârtie, devin mai puțin înfricoșătoare. Gândurile care ne chinuie nu mai sunt monștri uriași care ne bântuie mintea, ci doar niște fraze (și poate niște metafore dubioase, dar cine mai ține cont?).
Scrisul îți dă puterea să îți spui povestea așa cum vrei TU, nu cum ți-au spus-o alții sau cum ai trăit-o în momentele de suferință.
Traumele și teoria părților: cine locuiește în capul tău?
Dacă te-ai simțit vreodată ca un copil rănit, ca un adult cinic sau ca un justițiar obosit – stai liniștit, e normal. Avem mai multe „părți” în interiorul nostru: copilul abandonat, adolescentul furios, perfecționistul obsedat, rebelul neînfricat și, din fericire, și partea sănătoasă, care are grijă să nu ne dăm de tot cu capul de pereți.
Terapia prin scris ne ajută să le ascultăm pe toate și să le dăm ocazia să spună ce au de spus.
Rescrierea poveștii: cum să devii propriul autor
- Identifică povestea veche. Ce îți spui despre tine? „Eu mereu sunt părăsit.” „Niciodată nu sunt suficient de bun.” „Nu merit să fiu fericit.”
- Confruntă personajele toxice. Dacă rana ta este de abandon, cine te-a făcut să crezi asta? Un părinte distant? O relație nereușită? Ai vreo „Aroganță” interioară care îți râde în față? (Scrie-i o scrisoare, dar fii mai inteligent decât ea!)
- Rescrie scenariul. Dacă ai fi un personaj într-o poveste, cum ai vrea să arate finalul? Cine ești fără povestea suferinței?
Scrisul ca terapie: exercițiu de încercat ACUM
Scrie o scrisoare de la partea ta sănătoasă către partea ta rănită. Ce i-ai spune? Ai lua-o de mână și i-ai spune – ce i-ai spune? I-ai explica de ce merită să fie iubită?
Sau, dacă ai chef de ceva mai dramatic, imaginează-ți că ești într-un tribunal și partea ta sănătoasă îl dă în judecată pe Perfecționism pentru că te-a ținut pe loc atâția ani. Ce acuzații i-ai aduce? (Pune-ți roba imaginară și dă-i drumul!)
Concluzie: tu ești naratorul, tu ai puterea
Scrisul e o unealtă magică. Îți dă posibilitatea să te uiți la viața ta din alt unghi și să alegi cum vrei să continui povestea. Sigur, traumele nu dispar peste noapte, dar în momentul în care începi să le rescrii, îți dai seama că nu ele te definesc, ci TU alegi ce să faci cu ele.
Așa că, ia o foaie, un pix (sau un laptop, că suntem în secolul 21) și începe. Scrie. Rescrie. Reinventează-te. Până la urmă, cine poate spune povestea ta mai bine decât tine?
