Capitolul 13. Tâmpeniile pe care le-am făcut

Doamne, ia-i omului Frica și Aroganța, și lasă-l asemeni Ție!

Articolul se poate asculta și pe spotify. Timp lectură – app 15 minute.

Ei, draga și dragul meu, după ce m-am convins eu că treaba cu cancerul e pe bune, am început s-o iau razna în toate direcțiile. Mi le atrăgeam ca un magnet. Adică apăreau, buluc, în viața mea, oameni cu cele mai bune intenții nesolicitate. Care îmi povesteau cum cutare a scăpat așa-și-pe-dincolo, s-a descoperit cealaltă, vezi că poți scăpa de cuțit – unii au supraviețuit ca să povestească… Că chimioterapia te lasă ca pe o legumă, că voi fi fără păr, o să-mi cadă dinții, îmi vor scoate mațele și voi face caca de-a pururi în pungă și voi muri de tânără, recidivistă. Evident, dacă nu le urmez sfaturile.

Nu am cum să le iau pe rând, că s-au mai împletit haotic și grabnic, încât o parte cred că le-am și uitat.

Dar le iau cum îmi vine.

Rețeta miraculoasă cu care se scapă de orice cancer: cu brânză de vaci și ulei de in.

Se apucă madam Șoșu și cumpără kile întregi de brânză de vaci slabă și ulei de in comestibil eco și bio. La prânz și seara, dă-i cu brânză, dă-i cu in, dă-i cu pipi de rechin, că se pare că am început să aflu, pe parcurs, că mai merge și cu altceva.

M-a ținut vreo câteva zile pentru că, între timp, am citit că uleiul de in se folosește pentru motoare, O C A Z I O N A L pentru uz intern. Și neapărat nu în mod susținut și exclusiv, că poate da nu-știu-ce disfoncționalități. Cred că deja la creier își făcuse efectul…

Medicina germanică – medicina în care cancerul trebuie lăsat să se vindece.

După toate previziunile, mă aștepta un viitor sumbru! Clar, medicina germanică, a reprezentat o rază de speranță. Și rezonanța denumirii și numărul adepților, toată publicitatea – ești nebun? Trebuie să fie ceva adevărat la mijloc!

Face rost madam Șoșu de numărul de telefon al unei secretare destul de… experimentată, probabil ieșită la pensie pe când s-a inventat medicina germanică. Cu greu, fac o programare. Pe bani, evident. Mi s-a părut corect. Între timp îmi fac tema, cu istoricul vieții mele care nu conține traume notabile și nici ritmicitatea care trebuia. Mai mult nu divulg, e confidențial, puteți încerca și voi dacă sunteți curioși. Crina e ca la teveu, vorbește fain, dar nu m-a făcut să rezonez cu ceea ce am povestit noi acolo. Oricât aș fi fost de disperată, n-am reușit să mă conectez. Sorry! Unii zic că e șarlatanie, la unii funcționează. Eu am spus pass și am trecut mai departe.

…mmmm… hai că vă spun un pic, totuși: șansa mea era să mă întorc la trauma inițială care a declanșat boala. Ăsta e mecanismul. Rezolvi conflictul și vindecarea începe. Doar că îi ia să se rezolve cam tot atâta timp cât i-a luat și pentru îmbolnăvire. Doamne, dar eu am hemoroizi de la 16 ani… Adică 36 minus 16 ani fac vreo 20. Timp în care aș fi oale și ulcele demult!

Și nici nu găseam conflictul. Unde-i conflictul, ce a provocat boala? Și dacă îl găseam, dacă nu era ăla vinovat? Și era urgent! Unde mai pui că nimeni nu garanta nimic. Că tot ce se întâmplă ca și boală reprezintă o somatizare a unui conflict, a unei probleme de la cap. Mă rog, poate mai mult de la suflet. Pfuii… nici asta nu mergea.

Regimul alimentar drastic – fiecare nutriționist cu diplomă are altă variantă!

Cred că am citit zeci de variante de vindecare garantate de câte un duomn sau duoamnă care au făcut cursuri de weekend, și-au luat o diplomă și pot povesti cel puțin cinci cazuri în care sfatul lor a dat roade! Cu testimonial atașat. Nu neapărat în cancer. Ba chiar mai bine: în orice afecțiune!

Vreți să vă povestesc și vouă câteva? Așa, de fun?

Musai, fără carne roșie care este moarte curată! Ce?, elefanții mănâncă ei carne? Nooo! Și uite ce viguroși sunt ei! Și sănătoși! De la carne ni se trage cancerul, deci musai trebuie evitată. Carnea de la carne se înmulțește. În plus, este pus la cale un complot mondial prin care puii injectați sunt, de fapt, adevărații purtători de cancer.

Mai multe citiți și pe net, că e plin și de militanți, și de adepți!

Fără zahăr!

Zahărul este hrana cancerului. Zahărul este otrava albă. Zahărul este de fapt cel care hrănește celulele canceroase!

Medicul și specialistul cu studii serioase în nutriție, Simona Tivadar (și mulți alții, cu multă școală), spune că noi funcționăm pe bază de glucoză și oxigen. Glucoza este sintetizată din alimente naturale, neprocesate, dar și din mult-blamatul zahăr. Și e bun în special la creier (kill me, doctore, dar așa mi-am dat eu seama de ce mâncam câte un borcan de dulceață pe zi când eram în sesiune). Deci nu e de la zahăr! Huh!

Exclude orice este crud – asta a fost una din cele mai gogonate, pentru că restul lumii spunea că fără carne și dulciuri, ci crudități cu duiumul. Iar ăsta spunea că nu-i bun crudul! Vorbesc de un personaj recomandat cu mare încredere de către o prietenă a mătușii care s-a vindecat cu el. Și directorul de la ANAF-ul din Iași îi este client! Deci so clientela!

Continui cu explicația: cancerul de colon se dezvoltă în mediu acid și nu-i este prielnic deloc forfoteala de la fermentația crudităților! Adică e cam umed pe acolo și cu bulbuci. Dar cum, doamne-iartă-mă, te aștepți să fie într-un colon dacă nu umed și plin de bacterii care descompun alimentele? Goood!

Excludem orice este acid! Dar băgăm lămâi cât poate importa România la sărbători! Și puțin bicarbonat de sodiu, ca la prăjituri, ca să crească!

Lămâia, ei bine, lămâia are un alt fel de acid. Din ăla bun. Dimineața, la prânz și seara, sfânta apă cu lămâie poate scăpa de cancer toată națiunea! Și, dacă mai suplimentăm cu o linguriță de bicarbonat de sodiu, reglăm aciditatea intestinului, ceea ce este o descoperire epocală! Că ne putem regla fix aciditatea pe unde avem nevoie folosind lingurița care trebuie!

Ceea ce nu scrie peste tot este că fiecare organ are aciditatea lui pe care și-o reglează singur, fără ca noi să fim conștienți de asta. De exemplu, ph-ul în stomac este de 1,5 – 2,0 pentru că este un mediu extrem de acid. În intestinul subțire ph-ul are altă valoare, la fel și în colon. Așadar, excesul de vitamina C, dar mai ales de bicarbonat poate fi chiar fatal!

Trecem la suplimente alimentare! Țin-te bine, că dă cu multe zerouri!

Nenumărate sunt, doamne, firmele care se gândesc să ne scape din două hapuri cinci pastile de scârnăvia de boală! Pot să număr nu mai puțin de vreo 20 de leacuri care mi-au fost recomandate de cititorii de Formula As, privitori la teleshoping și alte mătuși dragi mie. Unele chiar încă în teste, dar în comerț!! care pot fi aduse mai greu, pe comandă și cu bani mulți! Cu tot felul de plante din Tibet, alge din groapa Marianelor și mâl din Marea Moartă. Americane, germane, chinezești sau, mai tradițional, așa, din România!

Pentru cine nu știe (tot de la medici adevărați citire), medicamentele adevărate sunt rezultatul unor cercetări costisitoare, sunt testate extrem de riguros, pe o perioadă foarte lungă de timp. Și da, se face un mare bussines în industria farmaceutică! Asta știai.

Dar suplimentele… ei, suplimentele sunt o specie aparte, care, chiar dacă sunt interzise pe unde sunt rigorile mai ridicate, pot fi comercializate în alte părți fără prea multe probleme. Ca și complexitate, rigurozitate, eficacitate dovedită, investiție în cercetare și timp de testare, suplimentele sunt, față de medicamente, cam ca un păduche în capul unui ciclop (greu de găsit o comparație mai bună; accept sugestii).

Colon? Primul pas este detoxifierea!

Dacă ai ști prin câte metode poți să o faci, și cât de eficientă este o detoxifiere, nici nu ai mai sta să termini de citit articolul și ai sări ca ars pentru o operațiune de salvare de la toate bolile, inclusiv de la obezitate, cancer, depresie. Încă citești? Hai să văd cât reziști!

Clismă (clasică – cu sau fără cafea sau alte ceaiuri; sau cu fortrans), dietă drastică, post negru spre gri, adică doar cu apă și sucuri sau post negru de tot timp de 7 zile (într-o chilie din Siberia). Doar sucuri naturale de chestii exotice, neapărat bio. Aparatele prin care faci baie la picioare și gata, ai detoxificat colonul. Sau șosetele. Cafeaua cu nu-știu-ce-plantă minune, care curăță doamne-doamne, ce bine curăță! Combinația de ceaiuri cu yoga (este permis și un meniu diet de la McDonalds a treia zi). Era să uit de niște suplimente de detox, ce tută! Și apa cu lămâie cât încape, neapărat. Cu o linguriță de bicarbonat de sodiu.

Ești curios să afli dacă m-am băgat și la detox? Ei bine, m-am băgat, normal că m-am băgat! Am încercat câteva de mai sus, nu mint. Până când m-am edificat – și aici o citez tot pe Dr. Simona Tivadar: se vorbește despre detox și despre toxinele care se acumulează în corpul nostru. Dar din procesele metabolice rezultă deșeuri, care nu sunt toxine. Această diferență trebuie să fie făcută. Și să știți că doctorii au spus de mult timp: faceți diferența între deșeu și toxină!

Pentru deșeuri, avem patru sisteme care le elimină: sistemul respirator, pielea, tubul digestiv și sistemul genito-urinar (renal). Toate acestea elimină deșeurile rezultate din metabolism.

Capisci? Boon!

Hai să mai facem o recapitulare, tot de la Dr. Specialist Nutriționist Simona Tivadar citire:

”Cancerul este o boală plurifactorială. Doza face otrava. Nu există un lucru bun și rău, doar un lucru repetat înseamnă o agresiune și ne fac rău și lucruri bune care în exces ne fac rău, cum ar fi vitamina C care în exces ne face rău.

Universul nostru este o chimie, respirăm o chimie. Nu respirăm aer. 50% din căutări pe internet în România sunt despre mâncare, nimeni nu mai respectă disciplina de masă, orarul, toată lumea zice că nu are timp să mănânce, toți sunt ocupați, dar caută pe internet despre mâncare. Lumea nu citește sfatul care trebuie. Căutarea este inutilă. Normalitate înseamnă program și orar de masă. 

Cancerul este o boală plurifactorială. Nu există doar o substanță care să-ți dea cancer. Câți oameni nu au fost expuși radiaților de la Cernobîl, nu au făcut toți leucemie sau boli din cauza radiațiilor. Există în acele zone animale sănătoase. Trebuie să fie un bagaj genetic, alimentația, eforul fizic, stresul. Nenorocirile care ți se întâmplă în viață. Stresul de urbanizare, faptul că trăim într-un oraș mare.

Deci nu putem spune că alimentul X dă cancer. Cum să spunem că mezelurile dau cancer? Păi orice om care mănâncă dimineața o felie de pâine cu unt și șuncă face cancer? Contează ce fel de mezel, cât și așa mai departe ”

Ce-am mai făcut?

Terapie am făcut. La psiholog. O săptămână, în fiecare zi, imediat după ce am văzut diagnosticul scris negru pe alb. Apoi am mers la câte o ședință pe lună, timp de șapte luni, la un fel de terapie de grup. Sfat nesolicitat, dar bun la capul omului: când vezi că o iei pe arătură, cere ajutorul cuiva care se pricepe! 

Bowen am mai făcut. Mai făcusem Bowen înainte de a doua naștere și cred că tare bine mi-a prins, pentru că am avut o recuperare spectaculos de rapidă și ușoară. Sau cel puțin așa mi s-a părut mie. De data asta, mai mult trasă de mânecă la început, pentru că nu am înțeles niciodată cu adevărat logica acestei metode, dar convinsă că rău nu are cum să-mi facă, am reluat. Și acum fac. Ceva bun este la mijloc, sigur este, și chiar și doar placebo de-ar fi, la mine funcționează. 

Și iubire. Multă iubire am primit!

Nu am intrat până acum în detaliile astea. Dar cel mai grozav suport l-am avut din partea soțului. Toată lumea a fost alături de mine. Dar el a fost lângă mine tot timpul! A fost acolo când am aflat, când am plâns, când am avut nevoie să mă țină în brațe, să-mi gătească, să aibă grijă de copii, să-i țină pe toți informați…. Știi cât e de obositor să te sune toată lumea și tu să trebuiască să spui aceeași poveste tuturor? Ei bine, el m-a scutit de toată corvoada asta, și nu i-a fost prea ușor. Și dacă m-aș lăsa acum dusă de val, aș mai umple niște pagini bune cu toate câte le-a făcut, dragul de el, pentru mine. 

L-am întrebat dacă a simțit vreodată, poate, într-un anumit moment, că-i este greu cu mine, așa, cu toată situația asta. Voiam să știu dacă-i sunt o povară. S-a uitat la mine și am văzut că nu. Îmi era frică de răspunsul ăsta. Și nu i-am fost. Pentru că știe a iubi cu adevărat și o face fără rezerve!

L-am întrebat dacă este în regulă cu corpul meu, așa, cu cicatrici. Și slab. După prima operație ajunsesem la 40 de kile. De fapt am avut o discuție mai lungă despre asta. El m-a văzut și mai grăsuță (aveam vreo 55 de kile când ne-am cunoscut), și mai good looking (aveam vreo 49 când ne-am căsătorit), și gravidă în 9 luni de două ori, și cu cele două cezariene și alăptându-i pe cei doi copii (în total vreo doi ani jumate de alăptare). Acum însă este foarte diferit. Mă acceptă și mă iubește așa cum sunt și acum.

Cu adevărat, soțul meu este partenerul meu de nădejde!

Copiii. Cei doi copii ai mei mi-au dat de îndeplinit misiunea de Mentor suprem. Și m-au investit cu toată iubirea și încrederea lor. N-ai cum să dezamăgești așa ceva! Nu ai cum…

Precis am mai făcut și altele. Parcă au trecut atât de multe de atunci, încât nu mai țin minte. Am apucat să le scriu acum pentru că încă sunt pe un pat de spital, ascult la căști colinde – deci am timp și chef de scris. Băieții mei au luat un brad în seara asta. Îl vom împodobi împreună în casă nouă, cam în două zile.

Fetele din spital, cele care nu vor mai avea tură decât după ce voi fi plecată, mi-au urat sărbători fericite și mi-au spus să vin în vizită când mai am drum prin zonă. Pentru că eu am încheiat acest capitol. Am trăit această experiență pentru viața asta, mulțumesc! Mă așteaptă tot restul vieții mele de-acum!!!

Sănătate și înțelepciune, dragii mei, că pe restul le-om duce noi cumva!