– Mâine intervenim pe colon, radioterapia și-a făcut foarte bine treaba, vom aplica chestii pe colo-colo, vom scoate un tub dincolo, după o lună refacem legăturile, de-acum ne vedem mâine. La ficat s-a refăcut bine. Emoții?
– Mi-e foame, că nu am mai mâncat de ieri. Va trebui să țin regim?
Ei, cât de normal poate fi un pacient pe care se pare că nu-l mai doare-n fund de altele și vrea mâncare? E de bine, nu? Că te și enervezi când îl vezi atât de arogant!
Adevărul e că am emoții de mă cXc pe mine. Și la propriu, și la figurat, pentru că am de făcut o curățare de colon cu Picopret. E ultima seară în care mă duc la veceu ca oamenii, în care mă pot mișca precum o balerină, când pot sta în orice poziție fără să mă doară.
Dar e cum nu se poate mai potrivit, băieții au vacanță și sunt la bunici, am și mașina în service, vremea e frumoasă și… aș mânca o sărmăluță și cu ochii!
Știu că urmează o a treia intervenție, ca să pună la locul lor mațele pe care le taie, clampează și tot tacâmul, mâine. Și chimioterapie voi mai face. Știu, știu, știu.
Am știut asta și ieri – când știi ce am făcut? O plimbare cu bicicleta, am băut o cafea pe ștrase, am filmat 2 clipuri cu un subiect de interes pentru părinți, am mâncat un lapte de pasăre de la Cuptorul Moldovencei. Am strâns rufele de pe sârmă, am făcut suc de goji proaspăt, am citit și am primit un masaj suuuper masaj de la iubitul meu. Care este și soțul meu. Și cel mai bun prieten și susținător. Na, că l-am pârât și am dat din casă.
Și uite ce am mai făcut între timp, prin Belgia, vreo 3-4 zile (Charleroi, Bruxelles, Bruges, Millano).
Acum… nu prea mai am chef de scris, cred că o să fie mai palpitant după vreo 2 zile, când o să am și niște impresii mai puternice!
