– Și, sunteți în concediu?
– Nu prea…. Am chiar două joburi, unul normal și unul până la 10 seara. Că după aia vin la voi (smiley face de la mine către Domn Doctor Radiolog)!
Imaginează-ți această conversație relaxată într-un buncăr la două etaje sub pământ, antifonat de un metru de beton și titan de jur împrejur. Mă ridicam, pe jumătate goală (jumătatea de la brâu în jos, da!), de pe masa de radioterapie. La 11 și ceva noaptea, eu mințeam cu nerușinare (da, nu mai eram rușinată de goliciunea-mi pubiană!) pentru că în acea zi chiulisem de la al doilea job pentru a petrece o seară cu fetele.
Ca fetele: am băut la început aproape un pahar (foarte mic) de vin (ca să ne treacă aburii alcoolului până ne urcăm din nou la volan – vaaai, ce depravare!) după care am dat-o pe limonade (vreo 2 ore). Am încheiat apoteotic în jur de 10 noaptea – după ce ne-a dat afară dintr-un bistro, cu o shaorma, de la un turc antreprenat pe Ștefan cel Mare al Iașului. Scuza era perfect pardonabilă: era o sfântă zi de Joi, la vârsta de 37 de ani și-o zi! Și-o zi!
Fiecare s-a dus la casa ei, la copii și bărbați. Eu am urcat la IRO, spre buncărul menit să-mi lumineze nopțile timp de 5 săptămâni (fără weekend). La radio-terapie. O chestiune destul de simplă aparent pentru că durează cam 10 minute și nu doare. O fac noaptea pentru că drumul e liber, spitalul e liniștit și eu am ajuns să-mi exploatez pozitiv insomniile pe care cine să le mai înțeleagă? Că fix de când am zis că, dom’le, lasă că e bine că le am, ca să nu sufăr după somnul de nerecuperat. Surpriză: am scăpat ca prin minune de insomnii!
În fine, pentru că nu am mai scris de ceva vreme, mă simt datoare (pe lângă deșteaptă și modestă) să-ți mai povestesc despre ce-am mai făcut. Împreună cu gașca mea de mamprenoare (mame antreprenor), am participat cu stand la Hangariada, la Șotron, am reconstruit și pictat o bibliotecă de la Arca lui Noe (și mi-a luat o zi întreagă!). Am fost la un interviu la un post local de televiziune, ne-am auzit pe la câteva radiouri… Și în multe locuri ne-am mai văzut și recunoscut, că sezonul călduros e numai bun pentru de-astea. Pentru că mă simt bine, energia circulă fluent și uite-așa am câștigat interviul pentru un al doilea job!
Plus că timp de o săptămână am făcut treabă cât pentru trei (fetele de la customer service au fost în concediu iar treaba de administrator nu și-a luat concediu). Și seara, al doilea job: pensonar.
Pensonar, nu pensionar! – adică am dat cu pensonul la atelierul de tâmplărie al soțului meu. Atelier care funcționează doar după ce iese și el de la serviciu. Facem împreună tot felul de avioane (pe bune!) și alte rafturi pentru camerele copiilor.
Și uite cum am găsit încă un rost de bucurie în viață!
Mă mai bucur și pentru că ai mei copii sunt sănătoși. Acum sunt la bunici, în vacanță, și eu am tot timpul să-mi fie și greață, să mă doară pe alocuri, să fiu ciufută fără să fiu văzută, să plec în toiul nopții de acasă și să revin cam într-o oră. Să mă bucur de un masaj făcut de soțul meu, de o partidă de drăgosteală fără urechile ciulite și imediat îmbrăcarea. De faptul că nu mai fac mâncare nici măcar pentru mine, că mă culc la ce oră vreau (sau pot), că citesc înainte de a adormi (în loc să adorm înainte de a termina povestea). De lentoarea cu care mă ridic din pat de-o săptămână, imaginându-mi că sunt în concediul pe care nu-l am vara asta. Îmi pare rău dacă mă invidiezi, chiar dacă eu am să-ți zic că fiecare-și croiește realitatea după pofta sufletului. Și pe alea bune, și pe alea mai puțin bune.
Va urma!
