Care a fost cel mai ciudat loc unde ai adormit ever? Ei, nu o să-ți vină să crezi unde am adormit eu azi!
De vreo două nopți încoace, mai mult moțăi decât dorm, fără să descopăr un motiv anume. Și nu mă ajută nimic. Cititul, televizorul pe fundal, ceaiul cald de tei, muzica de dormit de pe youtube în căști – nimic nu funcționează. Cu pastile încă nu am încercat.
În fine, am o săptămână de când am început și chimioterapia. Or fi având pastiluțele alea mici și roz ceva energizant în ele, că ziua chiar sunt perfect funcțională. Ieri am fost pe baricade la atelier, azi la fel.
Azi, fix AZI, mă trimite datoria de administrator la ANAF, ca să împing niște hârtii către și prin ghișeul numărul 5, cel mai aglomerat dintre toate. Pe la orele 13:00. Îmi iau biletul 0233 și văd, pe ecranul cu rânduieli, că la ghișeul 5 s-a ajuns pe la 0218. Buuun! Îmi găsesc un scaun, dau toate telefoanele, iau toate notițele restante și ajunge rândul pe la 0224.
Deodată, ca un făcut, mă cuprinde o picoteală grea ca o pâclă. Pun mâna oblon la ochi, ca cetățeanul preocupat, și închid ochii. Cu rucsacul alături, cu mapa cu foi și numărul în mână. Doar puțin! Subtil, discret. Dar nu știu cum se face, că ajung în poziția cu capul pe spate, ușor într-o parte, cu mapa și numărul lângă mine, cu o băluță discretă pe dreapta și aud ca prin vis 0234!
0234! Ăsta e-al meu!
Ba nu-i al meu, al meu e 0233. Adică… am pierdut rândul!!!!
Mă fac arc, scap numărul, găsesc numărul, și mă duc praștie spre ghișeul 5.
– Știți, eu am 0233, nu am auzit când m-a strigat, vă rog, dacă aș putea să mă lăsați să depun dosarul – eu către cei cu numărul 0235 cred, că cel cu 0234 era deja la o gâlceavă mică cu doamna de la ghișeu.
– Da, sigur, am văzut că dormeați și… v-am și invidiat puțin – era un domn cam de vârsta mea.
Ajung la doamna care era vădit enervată de predecesorul meu. Printr-o clemență chinuită, mi-a luat hârtiile.
– Meșterul de perne SRL? Da ce faceți, doamnă? Perne?
Iată cum am salvat ziua cu denumirea firmei mele!
Și uite așa mi-am făcut eu amiaza pe scaunul din holul de la ANAF, loc unde nimeni nu cred că și-a imaginat că se poate dormi atât de profund!
PS: aveam și vreo 3 apeluri pierdute pe telefonul pe care nu-l auzisem. Băluță… să știi că nu aveam, că am verificat.
Tu unde ți-ai petrecut cel mai ciudat moment de adâncă relaxare al zilei?
