Aseară am servit una din cele mai romantice cine din ultimul timp!
De la etajul 3, IRO Iași, cu o vedere splendidă asupra orașului plin de lumini. O tocăniță cu legume, orez și ficat de purcel gătite cu dichis de soțul meu. Imediat ce le-a gătit, le-a înfofolit și mi le-a adus din Nicolina în Copou, pe bicicletă. Au ajuns calde. Îmi era așa de foame! A fost atât de bun!…
Oficial, din data de 30 octombrie, am scăpat de cancer! A fost o intervenție de 4 ore, complexă, dar fără probleme. Mulțumesc tuturor celor care au donat sânge! Mie nu mi-a trebuit, dar cu siguranță sunt oameni care au primit o șansă în plus, datorită vouă.
Am scăpat totodată și de o mare parte a intestinului meu gros, de o vena de pe-acolo și încă ceva, dar nu vă spun. Acum sunt purtătoare, pentru o lună, a unei pungi legate de un maț scos afară. Fac caca în punga atașată de burtă. O stoma.
Stoma (de fapt, Ileostoma) este partea terminală a intestinului subțire scoasă prin abdomen, printr-o punga în care se face evacuarea deșeurilor alimentare. Ca să dea timp intestinului gros să-și refacă legăturile fără un tranzit intestinal activ. E o ciudățenie, deloc elegantă și aproape scârboasă. Adică sunt cu intestinul subțire la vedere! Și punga aia se umple repede. Cu apă de trandafiri roz, cu miros de Coco Chaner no. 5!
Glumesc, să știi că nu miroase de la mine.
Să auzi pârțurile în schimb! Sunt clar incontrolabile și se aud din față. Absolut adorabil!
Acu o săptămână mă plimbam cu bicicleta pe ștrase, făceam chestii inteligente, savuram o prăjitură și speram să pot face un salt temporal peste măcar o săptămână.
Acum am așa:
- o tăietură verticală lungă de vreo 20 de centimetri pe abdomen,
- 2 drenuri cusute de mine (știi tu, tuburile cu pungi pentru evacuarea chestiilor postoperatorii),
- una punguță pentru cazul în care îmi trece prin cap să mănânc ceva,
- un acces liber la o venă, pentru cazurile în care am nevoie de întăritori,
- acces interzis la orice aliment care poate fi suspectat că ar putea balona,
- dar sunt epilată peste tot, nah!
Urmează o perioadă de recuperare, cu încă o intervenție chirurgicală, cu regim. Și răbdare cu un abdomen tăiat de vreo 3 ori pe verticală.
Mai urmează, că nu am povestit încă la ce tratamente alternative am apelat și ce tâmpenii îmi umblau prin cap înainte să decid să fac prima intervenție. O să leșini de uimire auzind la ce poate face apel un om cât de cât citit, dar disperat!
Voie bună!
