164
Băi doamnă, domnișoară, băi domnule, fiecare cu motivele lui atunci când se pune cu burta pe-o carte. Eu v-am scris-o cu gânduri pașnice, pe fericire, că din cancer nu se mai moare cu una cu două acum, ba chiar se dezleagă frâie și se dă drumul la viață mai abitir decât din alte motive.
Dacă te-ai pricopsit cu un cancer, e bun de citit, că îți mai deschizi ceacrele.
Dacă ai pe cineva drag cu chestia în curs, sigur vei găsi inspirație bună și sănătoasă de a-i fi alături.
Dacă nici, nici, bine că ai cumpărat cartea! Te iubesc pentru asta și pentru încă o mulțime de alte motive!
La ce să te aștepți:
- Ca să fie mai bine înțeles firul poveștii, e bine de știut că, prima dată, am publicat fiecare capitol pe un blog, imediat ce îl trăiam. Până la capitolul 4 MAI – capitol simplu, totul a fost scris imediat ce mai primeam un diagnostic, mă mai operau sau făceam tratamentul. Se strânsese o gașcă de câteva mii de cititori care de-abia așteptau să vadă dacă mor sau dacă mă vindec. După aceea vindecarea a început să se petreacă la alt nivel. Vei vedea.
- De ce? Am început să scriu ca să nu mor degeaba. Ca să nu mor proastă. Proastă și, mai nou, bolnavă, tristă, urâtă și săracă. Canceroasă. Că așa știam eu despre mine când am pus primele cuvinte pe foaie. Noroc de faptul că m-am luat la mișto încă de la început – asta m-a salvat! Între timp am amânat chestia cu muritul și cu însușirile magice pentru că sunt mult mai preocupată de cum e cu trăitul.
- Vei întâlni foarte des cuvântul chestie. Ține loc multor cuvinte care nu se potrivesc altfel sau care nu-mi vin și îți lasă creierul liber să completeze cu ce vrea domnia sa.
- Toată povestea este datată, ca să ai un fir logic al poveștii. În multe locuri, în schimb, ai să găsești Capitole băgăcioase, cu scriere nouă. Ai să te prinzi pe parcurs de ce.
