Ne-am adunat în seara de luni, pe la un 6, cu fomică și bucurie că nah, ne-am luat timp special pentru noi.
Cina s-a pregătit aproape singură, că am uitat brânza acasă și a trebuit să reconfigurez traseul cu pastele care au rămas doar în sos. Salata cu de toate, plăcinta și șunculița m-au salvat. O cafea decof a mers ca unsă, acompaniată de un desert cu fructoză și unul cu zaharoză, după preferințe. Eram pregătită și cu un vin, dar toată lumea era cu mașina. S-a notat acest aspect.
Apoi s-a trecut la partea în care am povestit despre regat, locul reginei și despre suita înconjurătoare cu toate rolurile pământului. Despre ce ne dorim, ce oferim și ce culori atribuim fiecăruia. Faza interesantă este că și creioanele s-au mișcat yacasa 0aproape singure, fără tăgadă iar culorile s-au așezat fiecare unde le-a fost locul de parcă s-ar fi vorbit de dinaninte. Fascinant!
Nu știam că am atâția oameni pe care mă pot baza!
Uaau, sunt în centru! Am scris cam mic. Îmi voi scrie numele mai mare!
Oare care ar fi dorința mea ce mai mare? Nesimțit de mare? M-am mai gândit, dar niciodată așa de serios.
Fac poze de fiecare dată însă prefer să rămână ale noastre. Un desen însă, schițat doar, cred că e cel mai ilustrativ mod în care îți pot dezvălui cam cum s-a încheiat seara.
Va urma!
