De la stereotipurile întâlnite în familie, școală și mediul digital, la nevoia de a-i implica pe adolescenți în construirea propriilor soluții de prevenire a violenței.

Ce spun copiii și tinerii atunci când vorbesc despre fete și băieți?

Am cules câteva replici ale copiilor de gimnaziu pe care le-am auzit pe holuri, în clase sau în contexte în care ei nu credeau că este un adult prin preajmă.

„Fetele nu sunt bune să fie șefe.”

„Femeile trebuie bătute. Cu vorba bună nu faci nimic.”

„Locul fetelor e la cratiță.”

„Degeaba ești deșteaptă dacă ești fată.”

„Toate-s niște curve, numai bune de (cenzură). O vezi pe aia? În două zile i-o (cenzură lungă)!”

„La cum te îmbraci, arăți ca o curvă.”

„Normal că îmi vine să…” (continuarea a fost cenzurată)

„O meriți, fă!”

„Ce, băi, ești sensibil ca o fată?”

„Sigur este gay!”

„Băi, gheiule!”

Unele au fost rostite în glumă. Altele, pentru a umili, pentru a provoca sau pentru a justifica un comportament agresiv. Dincolo de intenție, aceste expresii transmit mesaje despre cine are dreptul să conducă, cine trebuie să se supună, ce comportamente sunt acceptabile pentru fete și băieți și când violența poate fi considerată justificată.

 

În cazul adolescenților, unele comportamente abuzive pot fi confundate cu manifestări ale afecțiunii sau cu reguli firești ale unei relații.

„Dacă mă iubești, îmi dai parola / îmi trimiți o poză nud / faci cum zic eu și când vreau eu.”

„Nu vreau să mai vorbești cu ăla. Dacă te mai prind, vă bag pe amândoi în spital!”

„Dacă nu ai nimic de ascuns, arată-mi telefonul. Ori mi-l arăți tu, ori te fac eu să mi-l arăți de n-ai să fii bucuroasă.”

„Dacă mă părăsești, o să vadă toată lumea pozele tale.”

Aceste formulări sunt exemple ilustrative ale unor comportamente de control și constrângere pe care le-am auzit sau ne-au fost povestite din alte contexte, printre tinerii de la un liceu. Și ar mai fi de povestit despre conversațiile din social media. Noi, adulții, nu bănuim decât un mic procent despre ce se întâmplă acolo – iar acesta este un subiect pentru un articol separat.

Controlul asupra telefonului, izolarea de prieteni, presiunea sexuală și amenințarea cu distribuirea de materiale foto-video intime pot reprezenta manifestări ale violenței bazate pe gen. Pentru prevenirea lor, simpla informare asupra comportamentelor interzise este puțin spus ineficientă.

 

Pentru noi, ele reprezintă punctul de plecare al unei întrebări esențiale: ce înțeleg adolescenții despre violența bazată pe gen și cum ajung să considere anumite comportamente acceptabile? Unde văd ei granița dintre afecțiune și control și de ce este atât de greu să seteze limite?

Ce spun cercetările?

UNICEF atrage atenția asupra faptului că violența împotriva copiilor poate fi favorizată de norme sociale care legitimează comportamentele agresive și de raporturi inegale de putere. În documentul Clasificarea internațională a violenței împotriva copiilor, publicat în 2026, sunt abordate formele de violență și factorii care contribuie la manifestarea acestora.

Această perspectivă este relevantă pentru înțelegerea relației dintre stereotipurile de gen, discriminare și comportamentele violente.

Sursa: UNICEF România – Clasificarea internațională a violenței împotriva copiilor.

 

În martie 2026, World Vision România a publicat rezultatele unui sondaj realizat în rândul a 608 adolescenți cu vârste între 16 și 18 ani.

59% dintre respondenți au declarat că își doresc să întemeieze familii care să nu semene cu cele din care provin.

În același timp, 92% consideră că femeile și bărbații trebuie să împartă egal responsabilitățile în familie. Sondajul a evidențiat și faptul că o parte dintre adolescenți au asistat la comportamente de lipsă de respect față de mamă în propria familie.

Cercetarea nu stabilește în ce măsură adolescenții dispun de competențele necesare pentru a construi relații diferite de cele pe care le-au cunoscut. Tocmai aici apare o nevoie importantă de investigare.

Cum își imaginează adolescenții o relație sănătoasă? Ce înseamnă pentru ei respectul, egalitatea, încrederea și libertatea de a alege? Cum reacționează atunci când propriile limite nu sunt respectate?

Și, mai ales, ce au nevoie să învețe și să experimenteze pentru a construi relațiile pe care și le doresc?

Sursa: World Vision România – Sondaj privind valorile și perspectivele adolescenților, martie 2026.

De ce este necesar să implicăm și nu doar să întrebăm?

În activitățile desfășurate de Asociația Împreună pentru Miroslava, am observat că adolescenții pot recunoaște și reproduce definițiile violenței, fără ca acest lucru să însemne automat că identifică manifestările ei în propriile relații.

• Un adolescent poate afirma că violența este inacceptabilă și, în același timp, poate considera că gelozia justifică verificarea telefonului partenerului.
• Poate condamna agresiunea fizică, dar poate interpreta umilirea unei fete drept o glumă.
• Poate susține egalitatea dintre fete și băieți, dar poate considera că un băiat care plânge sau își exprimă vulnerabilitatea merită ridiculizat.

Aceste contradicții nu pot fi înțelese exclusiv prin chestionare despre definițiile violenței sau prin evaluarea cunoștințelor teoretice. Este necesar să investigăm situațiile concrete în care adolescenții își construiesc relațiile, modelele pe care le urmează și mecanismele prin care anumite comportamente ajung să fie acceptate sau respinse.

Nu este suficient să îi întrebăm dacă știu că violența este greșită. Trebuie să aflăm ce consideră ei că este violență. La ce folosește  și dacă există alternative.

Ce înseamnă pentru ei o relație sănătoasă? Cum interpretează gelozia și controlul? Ce beneficii cred ei că le aduc acestea? Ce comportamente consideră acceptabile într-o relație? Ce fac atunci când sunt martorii unui abuz?

Cui cer ajutor? Ce îi împiedică să vorbească? Ce reacții așteaptă de la adulți?

Și ce ar schimba ei în propriile comunități dacă ar avea posibilitatea să participe la construirea soluțiilor?

De ce am ales comunitățile rurale din Iași și Vaslui?

Asociația Împreună pentru Miroslava a desfășurat activități de prevenire a violenței și de dezvoltare a competențelor socioemoționale în comunități din județele Iași și Vaslui, implicând peste 3.000 de copii, 1.500 de părinți și 500 de cadre didactice.

Experiența directă a organizației a evidențiat necesitatea unor intervenții care să depășească transmiterea informațiilor despre violență și să creeze contexte în care adolescenții să își examineze propriile convingeri, să exerseze comportamente alternative și, mai ales, să li se dea suficient timp pentru asta.

Pentru dezvoltarea unei intervenții dedicate prevenirii violenței bazate pe gen, au fost selectate trei clustere geografice:

Selecția acestor comunități are la bază experiența organizației în mediul rural și analiza preliminară a vulnerabilităților educaționale și socioeconomice.

De la intervenții construite pentru adolescenți la soluții construite împreună cu ei

În cadrul Apelului #4 al programului EEA Civil Society Fund în România, combaterea violenței bazate pe gen reprezintă o prioritate distinctă de finanțare.

Această prioritate creează cadrul pentru dezvoltarea unor intervenții care să abordeze cauzele violenței, normele sociale care o favorizează și capacitatea persoanelor afectate de a recunoaște și preveni comportamentele abuzive.

În cazul adolescenților, prevenirea presupune și dezvoltarea unor competențe care să le permită să identifice situațiile de risc, să stabilească limite personale, să construiască relații bazate pe respect și să solicite sprijin atunci când au nevoie.

Dar există și o altă dimensiune a prevenirii: participarea lor la schimbarea normelor și comportamentelor din propriile comunități.

Adolescenții nu sunt doar persoane care trebuie informate sau protejate. Ei pot contribui la identificarea problemelor, la formularea unor soluții și la dezvoltarea unor inițiative care să răspundă nevoilor reale ale generației lor. Această abordare presupune un proces participativ, în care cercetarea, dezvoltarea competențelor socioemoționale, mentoratul și inițiativele comunitare sunt construite în jurul experiențelor și perspectivelor tinerilor.

Nu pornim de la presupunerea că știm deja ce trebuie schimbat în viața lor. Pornim de la ceea ce știm despre violența bazată pe gen și îi invităm pe adolescenți să ne arate cum se manifestă aceasta în realitatea lor, ce îi împiedică să reacționeze și ce soluții consideră ei că ar putea funcționa.

De ce intervenim în adolescență? Ce ne spun cercetările despre formarea relațiilor și prevenirea violenței bazate pe gen

Studiile UNICEF și World Vision prezentate anterior evidențiază experiențele de violență la care pot fi expuși copiii și adolescenții, dar și diferența dintre modelele relaționale pe care unii tineri le observă în familie și cele pe care și le doresc pentru viitor. Alte cercetări ne ajută să înțelegem de ce intervalul de vârstă 13–20 de ani este important pentru prevenirea violenței bazate pe gen și ce tipuri de intervenții pot produce schimbări.

Modelele de relaționare învățate în familie pot influența relațiile viitoare. O analiză sistematică publicată în Journal of Family Violence (2025) identifică expunerea la violența familială printre factorii asociați cu riscul de a suferi sau exercita violență în relațiile din adolescență. Acceptarea violenței ca reacție legitimă într-un conflict poate contribui la această asociere. Expunerea nu determină însă inevitabil repetarea comportamentelor observate. Pentru proiectul nostru, cercetarea justifică investigarea modelelor de relaționare pe care adolescenții le cunosc și oferirea unor alternative bazate pe respect, autonomie și gestionarea nonviolentă a conflictelor. Studiul – Journal of Family Violence

Violența trăită în primele relații afective poate avea consecințe pe termen lung. O analiză sistematică a 38 de studii, publicată în Pediatrics (2023), a identificat asocieri între violența experimentată în relațiile din adolescență și riscul de violență în relațiile ulterioare, precum și unele consecințe negative asupra sănătății mintale. Rezultatele susțin intervenția înainte și în timpul formării primelor relații afective, când tinerii își construiesc reperele despre încredere, consimțământ, limite personale și comportamente acceptabile. Studiul – Pediatrics

Violența în cuplu nu este o problemă care apare doar la vârsta adultă. Un studiu publicat în The Lancet Child & Adolescent Health (2024) estimează că, la nivel global, 24% dintre fetele de 15–19 ani care au avut un partener au experimentat cel puțin o dată violență fizică și/sau sexuală din partea acestuia. Procentul nu se referă la toate adolescentele și nu poate fi aplicat direct comunităților în care vom interveni. El arată însă că prevenirea violenței în relațiile afective trebuie să înceapă înainte de maturitate. Studiul – The Lancet Child & Adolescent Health

Mediul digital poate influența felul în care adolescenții își percep valoarea și posibilitățile. Raportul UNESCO Technology on Her Terms (2024) analizează modul în care tehnologiile digitale pot reproduce stereotipuri de gen și standarde nerealiste privind aspectul fizic. Pentru proiectul nostru, această perspectivă justifică explorarea mesajelor pe care tinerii le întâlnesc online despre feminitate, masculinitate, atractivitate, succes și relații. Ne propunem să dezvoltăm capacitatea adolescenților de a pune sub semnul întrebării aceste mesaje și de a-și construi obiective personale care nu depind exclusiv de validarea unui partener. Raportul nu demonstrează, de unul singur, că expunerea la asemenea conținut determină acceptarea abuzului. Raportul UNESCO.

Intervențiile educaționale pot reduce violența în relațiile adolescenților. Programul Dating Matters, dezvoltat de Centers for Disease Control and Prevention (CDC) și evaluat prin cercetare experimentală, a combinat activități pentru adolescenți cu implicarea părinților, educatorilor și comunității. Participanții au raportat, în medie, niveluri mai reduse de victimizare și de exercitare a violenței în relații decât cei din grupul de comparație. Programul a inclus și comunicare creată de tineri pentru tineri. Aceste rezultate susțin alegerea noastră de a nu ne limita la transmiterea unor informații, ci de a implica adolescenții în identificarea problemelor și construirea soluțiilor, alături de adulții responsabili de siguranța lor. CDC – The Science Behind Dating Matters

Prevenirea nu poate fi responsabilitatea exclusivă a persoanei expuse riscului. O amplă analiză a cercetărilor privind prevenirea violenței împotriva femeilor și fetelor, publicată în 2025 în cadrul actualizării cadrului internațional RESPECT Women, examinează intervenții care dezvoltă abilități relaționale, sprijină autonomia fetelor, abordează normele de gen și implică mediul social și instituțional. Pentru proiectul nostru, aceasta susține o abordare care lucrează atât cu fetele, cât și cu băieții, cu normele grupurilor din care fac parte și cu adulții care au responsabilități de protecție. Dezvoltarea încrederii în sine și a capacității de a stabili limite este importantă, dar nu transferă asupra unei fete responsabilitatea pentru abuzul exercitat împotriva ei. Analiza științifică – RESPECT Women

Privite împreună, aceste cercetări fundamentează alegerea noastră de a interveni în intervalul 13–20 de ani: o perioadă în care tinerii își formează și își testează reperele despre relații, putere, consimțământ și propriul viitor. Intervalul ales acoperă atât adolescenți aflați înaintea primelor relații afective, cât și tineri care au deja experiențe relaționale. Studiile citate examinează grupe de vârstă diferite și nu demonstrează că întregul interval 13–20 de ani are aceleași nevoi; de aceea, activitățile proiectului vor fi adaptate vârstei și experiențelor participanților.

Miza intervenției este să le oferim tinerilor posibilitatea de a recunoaște și pune la îndoială tiparele abuzive, de a descoperi modele alternative și de a participa la schimbarea normelor din propriile comunități. Nu presupunem că știm deja cum se manifestă aceste probleme în fiecare localitate selectată. Vom porni de la cercetările existente și de la observațiile culese în activitățile noastre, apoi îi vom întreba direct pe adolescenți ce trăiesc, ce consideră acceptabil, ce își doresc și de ce sprijin au nevoie.