Pe la vremea începutului de iarnă, o domniță trecută de prima tinerețe, cu trei flăcăi mari acasă, din Bârnova, a început cusutul unei bluze cât de cât tradiționale. A terminat-o fix înainte de Paște. Nu-i chiar tradițională și nici chiar ie pentru că nu a respectat întocmai canoanele. Dar tăt-tăt-tăt e de mână și de insprație moldovenească.

Iată ce-o pus în ea:

• coarnele de berbec – spirale negre și puternice, ca semn al forței și curajului. În scrieri, mai zice că-i și semn al bărbăției. Nu contrazic. Aceste coarne față de care domnița manifestă, se vede, o mare atracție, sunt menite să-o ocrotească de necazuri și de dușmani, chemând tăria vitelor sacre, ale hranei și belșugului.
• romburile aurii sau „ochii pământului”, sunt simbolul fertilității, soarelui și rodirii. Rombul în cusături este semnul vieții ce se naște din pământ și al femeii ce poartă darul zămislirii. Culoarea galben-aurie aduce lumina soarelui în țesătură, chemând bogăția holdelor, grâul copt și bucuria verii.

Ei, dar povestea parcă nu-i poveste dacă n-are și un pic de desfășurare a acțiunii și context, pe lângă fericitul și-am încălecat pe-o șa și-am cusut cămeșa mea.

Totul a început împreună cu o gașcă de femei care mai de care mai mândre din sat care, cu îndrumare de la Doamna Cecilia Însurățelu și sub acoperișul cald și primitor al Doamnei Mona Conachi de la Prietenii Bârnovei, au început a croi, coase și descoase, cu râvnă și sârg, modele alese după sufletul fiecăreia.

O fi simplă treaba asta, cu cusutul? Ei bine, nu prea! Dacă-ți place treaba cu acul, ei bine, asta e 1% din toată treaba, căci restul e, cum se zice, 1% inspirație, 99% transpirație, înțepături, pișcături, împunsături, numărători și dioptrii. Dar este un proces fabulos! Generează adicție și, odată început, nu mai poate fi lăsat din mână nici măcar noaptea, târziu.

Cam despre asta-i vorba, dar mai ales, fapta!

Astfel, bluza asta nu mai rămâne o simplă haină. Ea devine o armură invizibilă, o legătură între cer și pământ. Spiralele apără, romburile aduc rod, iar albul pânzei – curățenie și adevăr. Când o îmbrăcă, domnița (la a doua tinerețe) simte că duce pe umeri nu doar frumusețea cusutului, ci și binecuvântările străbunilor.